Din seria…ganduri de la o repetenta

(Am numite aceste ganduri « Din seria de la o repetenta » fiindca ma simt atat de nevrednica sa dau sfaturi altora…Ma vad repetenta in atatea domenii incat imi e greu sa cred ca Domnul vrea sa se foloseasca de mine pentru a spune ceva. De mai bine de jumatate de an aduc cu mine aceasta meditatie, si azi m-am hotarat sa o pun pe blog, fiindca doar Dumnezeu poate sa faca ceva bun cu oameni imperefecti. Fie ca Domnul sa lucreze la inima fiecaruia, incepand cu a mea.)

Parca il vad si acum pe Iona, bucurandu-se de curcubetele sau, pana cand Dumnezeu i-l ia…iar atunci, bosumfalt, isi doreste moartea…Nu am fost si eu de multe ori in acea situatie ? Suparata atunci cand Dumnezeu mi-a luat vreun curcubete care era atat de important pentru mine, oricare fi acel curcubete : ca ar fi sanatatea, bunastarea financiara, o relatie care a esuat, un lucru la care tineam mult. Iar atunci, am inceput sa ma bosumflu, si sa ma cert cu Dumnezeu, fiindca….iubeam prea tare acel curcubete.

De prea multe ori dorim binecuvantarile mai mult decat pe Dumnezeu. Acesta este constatul lui Larry Crab in cartea sa intitulata « Presiunea a disparut » aceasta carte m-a pus serios pe ganduri. Ce iubesc eu ? Ce imi doresc mai mult ca orice? Dumnezeu sau binecuvantarile Sale?

M-a marcat ceea ce a scris Filip Faragau inainte ca Domnul sa il ia la sine. Va redau cateva randuri "Dar… A urmat harul ultimelor luni. Şi deşi nu e o mare descoperire, ceea ce a schimbat macazul în viaţa mea a fost (re)întâlnirea cu dragostea lui Dumnezeu. Cu acel susur blând care mai întâi cu fineţe iar apoi mai cu putere a început să dărâme zidul pe care mi l-am construit în jurul sufletului meu. Odată cu boală fizică a început vindecarea sufletească"

Cand ne ia curcubetele, Dumnezeu vrea sa ne arate ceva mai mare, vrea sa ne arate ca El iubeste oamenii, mai mult decat orice lucru vremelnic. El ne iubeste atat de mult incat s-a daruit pe o cruce pentru noi. A suferit atata, pentru ce ? Pentru a ne darui un alt legamant : a ne permite partasia cu El. Nu e acest lucru minunat ? Nu mai e valabil ceea ce era in vechiul testament : Fa asa si te voi binecuvanta, ci acum El ne cheam sa « lasam lucruri pentru El »… si ne arata ca si lui Ilie, o parte din frumusetea Sa, prin relatia personala cu El.

Cand Ilie a trecut printr-o criza, statea si el sub un ienupar…dar Dumnezeu nu il lasa acolo. De prea multe ori noi ne-am multumi cu acea umbra linistitoare, cu acea senzatie de bunastatre care ne da impresia ca suntem in voia Domnului, fiindca avem tot ce ne trebuie.

Si totusi, Dumnezeu nu il lasa acolo la umbra, ci il cheama pe Ilie si ii spune sa stea pe munte. Il cheama Dumnezeu pe Ilie ca sa ii arate slava Sa, la fel cum ne cheama si pe noi azi, dar de asa de multe ori preferam ienuparul, sau curcubetele…

Dar ce facem atunci cand viermele vine si ne inteapa curcubetele ? Stam si plangem dupa atatia curcubeti pe care ii doream cu oricee pret in viata noastra. Nu ca ar fi rai….sunt buni, si ne bucuram de binecuvantarile Domnului in fiecare zi….insa in ziua in care binecuvantarea asteptata nu vine, asta nu inseamna ca Dumnezu nu ne iubeste, ci inseamna ca vrea pentru noi ceva mai mult. Vrea sa-L iubim pe El si prezenta Sa mai mult decat orice binecuvantare. Atunci cand rezultatele analizelor vin pozive, aminteste-ti ca Dumnezeu te iubeste. Atunci cand El iti ia pe cineva drag, aminteste-ti ca El totusi te iubeste, atunci cand in ciuda eforturilor, lucrurile nu se imbunatatesc, aminteste-ti ca El te iubeste. Atunci cand nu te simti iubit, aminteste-ti ca El te iubeste..Atunci cand nu mai poti, aminteste-ti ca esti iubit de Dumnezeu !

Dar noi, il iubim noi mai mult decat toate acestea ? Decat toate curcubetele, sau toate binecuvantarile Sale ? Sau Il iubim, fiindca asa ne asiguram ca primim acele bincuvantari…trudindu-ne sa pazim Cuvantul Sau, nu ca Il iubim, ci fiindca speram ca atunci, El ne va da toate binecuvantarile promise….

Binecuvantarile primite de la Domnul pot sa devina idoli pentru noi, atunci cand dorinta si dragostea de ele o intrec pe cea de Dumnezeu. Atunci cand lucram mai mult ca sa le obtinem, in loc sa luptam sa ne apropiem de Domnul. Putem noi sa spunem ca si Pavel : Filipeni 3:8 "Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos "

De multe ori ma vad chiar incercad sa fac tot ce imi sta in putinta ca sa "castig" bunavointa Lui Dumnezeu. Dar uit ca aceasta este deja castigata prin Isus. El a realizat acest lucru pe Calvar. La inceput apropierea de El se va face stangaci...ca un copilas care face primii pasi. Dar continua sa inainteze chiar daca piciorusele ii tremura, chiar daca cade. Haideti sa ne lasam la indemana Lui Dumnezeu si sa ne apropiem de El, sa ne facem timp sa stam in prezenta Sa, sa Il ascultam si sa privim frumusetea Sa.

Sa nu lasam ca binecuvantarea noastra sa fie un blestem, ci sa ne rugam Domnului sa ne ajute sa Il iubim cu toata inima, cu tot sufletul, cu toata puterea si cu tot cugetul nostru, asa cum ne cere El : Luca 10:27 „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

Si sa nu uitam ca in ciuda a tot ce ne e potrivnic in viata aceasta, El ne iubeste, si s-a dus la cer sa ne pregateasca un loc, pentru ca acolo unde este El sa fim si noi, cei care am iubit venirea Lui (Ioan 14 :2-3)

Cand iubim mai mult curcubetele decat pe Dumnezeu

Cand iubim mai mult curcubetele decat pe Dumnezeu