Imi plange inima

Imi plange inima de-atat pamant,

De-atat pamant in inimi de crestini,

Care pasesc luptand cu pumnii goi...

Si se indreapta incet, incet spre abis...

Caci au facut din dragoste noroi....

Si din sfintenie, o optiune pentru paradis...

Imi plange inima de-atat dragostea de bani, si de putere

De-ata lupta pentr-aceasta lume,

Sa strangem, sa avem, sa fim, sa dobandim...

Cand totusi, noi, asa de repede murim...

Si-avem atata seceta in suflet,

Atata saracie de iubire,

Cand, colo sus, in vesnice,

Nu mai conteaza cata avutie, sau cat renume am avut...

Ci doar, cat am iubit cu-adevarat.

Caci, doar iubrea-ai cea care ramane.

Imi plange inima de dor e cer!

De doruml dupa Mirele iubit!

Caci El cerul a parasit,

Si s-a facut ce a urat mai mult..

Pacat a fost!

Dar pentru mine!

Ca eu sa fiu neprihanit prin El.

El, chiar Fiul lui Dumnezeu,

Murind pe cruce, bicuit, scuipat, batut, batjocorit...

Pt ca eu si tu,

Noi, pacatosii fara nume

Sa devenim copii de Dumnezeu!

Imi plange inima de lipsa ce o am,

De roade bune ce ar trebui s-aduc,

Ma uit, si nu zaresc in mine

Roadele ce ar trebui sa fie...

Unde mi-e pacea, bucuria,

Neprihanirea, facerea de bine,

Blandetea si rabdarea...unde e crestine?

Iar infranarea, bunatatea

Ma uit, si nu prea le gasesc,

Ccai am ales prea des ca sa hranesc,

Firea...si ale ei pofte.

iar Duhul...s-a stins incet, incet.

Aprinde Doamne focul sfant din nou,

sa arda,

Sa arda tot ce e lumesc!

SI sa ma-ndrume sa traiesc

Calauzit de Duhul Tau ceresc!

Iti dau acum vointa mea, ca jertfa...

Fa ce vrei cu ea,

Si cer acum, ca voia Ta sa fie,

Precum in cer, si pe pamant,

Sa vin-a Ta Imparatie,

C-a Ta e slava, cinstea si onoarea

In vecii vecilor

Amin